Noile măsuri de digitalizare adoptate prin OUG, cele privitoare la e-TVA, sunt un exemplu de „așa nu”, in privința digitalizarii. Digitalizarea trebuie sa usureze munca nu sa o ingreuneze. Digitalizare poate ușura/optimiza ceva ce există. In digitalizare nu merge cu ghicit/nimerit.
Ca și principiu de bază, nu poți digitaliza ce nu ai. Adică, nu poți automatiza dacă nu ai date, proceduri și standarde. Ceea ce face ANAF cu e-TVA e o încercare neinspirata de digitalizare întrucât nu au încă datele necesare pentru a face asta.
Probabil dacă termenul de implementare era 1 ianuarie 2026 era altă discuție, ideala 1 ianuarie 2026. De ce susțin astra:
- Pentru că încă nu se încarcă facturi pentru persoane fizice in sistemul e-Factura (obligația e din 1 ian 2015)
- Pentru ca ONG-urile nu au obligația încărcării facturilor in sistemul e-Factura
- Pentru că informațiile de pe bonurile fiscale culese de ANAF nu sunt de ajutor in privință asta încă
- Pentru că nu a funcțională modificare privind declararea operațiunilor intracomunitare mai devreme ci se impune acum „pe fugă” decalarea lor
Așadar, să luăm o lecție in privința implementării la timp și să sperăm că vor decala termenul obligatoriu.